WEBSITE FOR SALE - DE VANZARE - 0787.659.399 - contact@decraciun.ro
De Craciun- Pe strada - De Craciun

Craciunul

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il vedem acum. De altfel, el a devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat nici brazi si nici Mos Craciun dintotdeauna. Si nici macar colinde... Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis... Mai mult...

Pe strada

noiembrie 26, 2007 | Category:Craciunul prin ochii tai | Autor: Razvangel

Pe stradă s-a făcut târziu de mult. E întuneric, rece şi străin. Oraşul pare adormit şi el, ca într-o poveste veritabilă de Crăciun. Undeva, la marginea oraşului, în gară, doi copii cerşesc binecuvântare. Sunt greu de ignorat, îmbrăcămintea lor înseamnă o pereche de încălţei rupte, pătate cu noroi, nişte pantaloni cu ceva numere mai mari şi o bluză care nu reuşeşte să le ţină de cald. Se uită la tine, mai mult prin tine. Trebuie să ajungă şi ei „acasă” de Crăciun.

Acasă, adică în sala mare de aşteptare, sală care le-a fost locuinţă în ultimele luni. Înainte, locuiau la subsolul unui bloc, dar era prea ruşinos pentru proprietari să îi găzduiască. I-au alungat în stradă exact când aveau mai mare nevoie de un loc încălzit pe care să îl poată numi al lor. Un loc unde să îşi poată petrece sărbătorile.

Mama lor vine la ei, îi trage violent de mână şi le spune ceva. Copiii încep să plângă. Furase dintr-un magazin puţină ciocolată, ca să le poată da şi copiiilor ei senzaţia ca a venit Crăciunul. Pe semne, fusesem prea concentrat la cei doi ca să aud sirena infernală a unei maşini de poliţie. Femeia e bagată cu forţa în maşină, copiii îşi varsă în continuare amarul în lacrimi dureroase. Ea zâmbeşte şi le spune că o să fie bine, or să aibă şi ei o masă caldă, un pat… undeva într-un centru pentru copiii străzi.

Încep să cred că intenţia ei fusese bine plănuită. Ştia să fure, dar ştia că nu poate să se întoarcă acasă la bărbatul care o bate în fiecare seară. Că nu o să fie niciodată capabilă să le ofere celor doi măcar o mică parte din ceea ce pot primi într-un astfel de centru. Copiii sunt luaţi şi ei cu o altă maşină, duşi la noua lor casă.

Peste toate astea, o „doamnă” de vreo 40 de ani îşi expune public părerea: „Ce bine că i-a luat! Că deja mă enervau ţiganii ăştia. Şi aşa îi vedeam aproape în fiecare zi…”. Cu siguranţă, nu o să îi mai vadă o vreme lungă! Locul lor nu mai e aici, aşa cum, în scurt timp, nu o să fie nici acolo unde sunt duşi acum. Locul lor e lângă mama lor..


Niciun comentariu inca.

RSS feed pentru comentariile acestui articol. TrackBack URI


Scrie un mesaj - comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a posta un mesaj - comentariu.