WEBSITE FOR SALE - DE VANZARE - 0787.659.399 - contact@decraciun.ro
De Craciun- Draga Mos Craciun, - De Craciun

Craciunul

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il vedem acum. De altfel, el a devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat nici brazi si nici Mos Craciun dintotdeauna. Si nici macar colinde... Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis... Mai mult...

Draga Mos Craciun,

decembrie 10, 2009 | Category:Scrisori pentru Mos Craciun | Autor:

Draga Mos Craciun,

Nu cred ca îti mai aduci aminte de mine. Ultima scrisoare pe care am trimis-o catre tine a fost acum multi ani. Nici nu cred ca mai sunt trecuta în arhiva ta ca fiind copil…cu tehnologia din ziua de azi sigur ai pierdut numele meu. Totusi îndraznesc sa-ti scriu, îndraznesc sa-ti aduc aminte cine sunt eu si în acelasi timp îndraznesc sa-ti cer un ultim cadou.

Eram copil când toata magia Craciunului a pasit în viata mea. Eram fascinata de tot ceea ce însemna iarna. Zapada pentru mine era darul de la îngeri. Stateam ore-n sir dându-ma cu sania…pe acelasi drum care acum este asfaltat. Îngerasii pe care-i faceam în zapada erau ca un dar pe care-l ofeream îngerilor din ceruri. Ce amintiri frumoase. Noptile frumoase de iarna începeau bineînteles cu Mos Nicolae…sper ca nu esti invidios pe el…Adoram sa primesc dulciuri în ghetute. Eram mereu adepta a ceea ce el reprezinta.

Îmi aduc si acum aminte când alti colegi de scoala primeau jucarii în acea seara…totusi eu vroiam dulciuri…Dupa câtiva ani..nu mi-a mai placut atât de mult sa-mi fac ghetutele… Seara cea mai frumoasa din toata iarna era seara magica a Craciunului. Îmi aduc aminte cum împodobeam cu mami bradul. Pe atunci puneam multe bomboane ce nu ramâneau nici macar doua zile nemâncate sau cel putin neîncepute. Luminitele…ma încântau întotdeauna.

Atâtea culori, atâtea lumini…Casele oamenilor erau mereu luminoase în acea perioada a anului. Stiu când îmi luam sora de mâna si cu scumpa mea vecina si hoinaream prin tot cartierul. Colindam si primeam bani si bomboane…Dupa mergeam si numaram banii si ne suparam ca una avea mai mult decât cealalta. Eram mici copii. Într-un final sfârseau parintii în a ne da spre completare bani. Dimineata era cea mai asteptata dimineata din tot anul. Nu primeam întotdeauna ce îmi doream..însa micutul cadou de sub brad reusea sa-mi lumineze întreaga existenta. Stii Mosule..niciodata nu am prea înteles de ce nu primeam ce-mi doream…Dar presupun ca nu am fost îndeajuns de cuminte. Zilele Craciunului nu treceau niciodata neobservate acum câtiva ani..Casa era mereu plina de musafiri si daca nu era…în mod sigur alta casa era plina. Râsete, cântece, dansuri, dulciuri, multe dulciuri, alti copii, jucarii…Ma bucuram cu atâta luminozitate de Craciun. Pentru mine era o alta lume. Uitam pentru câteva saptamâni de ceea ce exista în afara acelei perioade. Toata lumea era fericita.

Ai început sa-ti aduci aminte de mine, Mosule? Presupun ca detaliile înca nu au fost destule…Încerc totusi sa-mi aduc aminte de cele mai esentiale momente ale vietii mele. Stiu ca nu ti-am mai trimis nicio scrisoare de foarte mult timp dar niciodata nu am încetat sa-ti scriu. Daca la varste fragede ale mele îti trimiteam scrisori cerandu-ti jucarii, papusi, dulciuri si chiar masinute…cu timpul am început sa-ti scriu altfel de scrisori..pe care însa nu ti le-am mai trimis.. Am început sa-mi doresc fericire. Am început sa-mi doresc ca mami meu sa fie sanatos, sa nu ma mai cert cu tati, sa reusesc la scoala tot ce-mi propun, sa pot sa trec peste obstacole mereu.

Am început sa-mi doresc prieteni adevarati, sa nu mai plâng deloc, sa reusesc sa vad lumea cu aceeasi ochi de copil. Am început sa-mi doresc sa fiu alta persoana, una mai buna. Poate de asta nu ti-am mai scris Mosule..pentru ca nu m-am mai simtit atât de copil sau poate ca m-am gândit ca nu-mi vei putea darui decât cadouri materiale. Am început Mosule sa apreciez altfel un cadou. Un lucru material nu mai reprezinta acum pentru mine cadoul ideal, ci doar o necesitate, un gol ce umple alte goluri ale vietii.

Îti spuneam Mosule..ca am sa îndraznesc sa-ti cer un alt cadou..poate ultimul din viata mea. Îmi vreau fericirea mea, iar actuala mea fericire e îngerul ce mi-a fost trimis din cer. Vreau sa nu fiu nevoita sa plâng vreodata din cauza lui. Vreau ca el sa fie prezentul si viitorul meu. Nu stiu cât de mult îti cer..totusi îndraznesc sa o fac. Poate pâna la urma m-am înselat în toti acesti ani în privinta Craciunului. Poate Craciunul este perioada cadourilor..dar a cadourilor ce ramân vesnic în suflet, vesnic vii.

E ultima mea scrisoare pentru tine, Mos Craciun. Este în acelasi timp si ultima data când vei auzi de mine..de fapt nu ultima..Viitoarea data când vei auzi de mine va fi de la copiii si nepotii mei. Prin ei îti voi multumi de împlinirea dorintei de astazi.

Al tau înger pierdut,

Maricica


Niciun comentariu inca.

RSS feed pentru comentariile acestui articol. TrackBack URI


Scrie un mesaj - comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a posta un mesaj - comentariu.