WEBSITE FOR SALE - DE VANZARE - 0787.659.399 - contact@decraciun.ro
De Craciun- Bradul - De Craciun

Craciunul

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il vedem acum. De altfel, el a devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat nici brazi si nici Mos Craciun dintotdeauna. Si nici macar colinde... Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis... Mai mult...

Bradul

noiembrie 9, 2007 | Category:Traditii de sarbatori | Autor: admin

Bradul de nastere

Parintii sau rudele ii daruiau nou-nascutului un brad cu care acesta se infratea. Bradul trebuia sa apere pruncul de duhurile si ursitoarele rauvoitoare. Bradul daruit nu era taiat, ci doar ales in padure, iar pe scoarta lui se incrusta numele sau insemnul familiei nou-nascutului. La fiecare aniversare a copilului, parintii si rudele veneau la brad, ii inchinau ofrande si rosteau rugaciuni. Dupa datina, tinarul lua el apoi in grija bradul, frate spiritual, neglijarea copacului echivalind cu desconsiderarea propriei persoane.
Bradul de judecata

Bradul juca si rolul unei instante divine. Juramintul rostit in fata in fata arborelui dobindea astfel trainicie. De exemplu, vataful calusarilor, inainte de a porunci cetei sa inceapa jocul, isi infingea sabia intr-un brad- numit brad de juramint-, jurind apoi pe ea. De asemenea, se practica asa-numita „judecata divina” a bradului: omul banuit de a fi savirsit o faradelege era legat de un brad timp de trei zile si trei nopti; daca in acest interval nu era sfisiat de fiare sau lovit de trasnet era lasat liber si considerat nevinovat, caci se credea ca fusese judecat de brad.
Copacul vesnic verde prezida totodata judecata obsteasca: satul se aduna in jurul unui brad pentru a lamuri si potoli conflictele dintre tarani.
Bradul de nunta
Tinerii care urmau sa se casatoreasca participau odinioara la o ceremonie prenuptiala in cadrul careia se fagaduiau unul altuia dinaintea unui brad. Incalcarea legamintului facut in fata bradului atragea asupra lor oprobriul obstii. In Oltenia, in ajunul nuntii, exista obiceiul ca mirele sa trimita miresei un brad, printr-un flacau, ca simbol al legaturii ce urma sa ia fiinta intre ei. In alte regiuni, bradul de nunta a fost inlocuit cu marul sau chiar cu florile de mar.
Bradul de pomana
In Translivania, in zilele de nedeie, se punea un brad impodobit cu fructe si dulciuri in mijlocul mesei incarcate cu pomeni. Dupa slujba de la praznicul nedeii, se imparteau saracilor bucatele de pe masa, iar dulciurile si fructele erau daruite copiilor. Relatia spirituala dintre om si brad explica de ce, multa vreme, arborele a fost considerat mai folositor viu decat taiat sau dezradacinat. Socotit copac sfant, el nu era doborat, ci doar modelat (i se taia coroana si i se cioplea trunchiul). Radacina era pastrata, caci ea mentinea legatura nevazuta dintre copac si spiritele suprapamantene. La inceput, sacrificarea unui brad – practica foarte rara – avea loc numai in cadrul unui ritual, in care ofrandele si darurile trebuiau sa rascumpere intrucatva sacrilegiul taierii. Pierzandu-si cu timpul caracterul sacru, lemnul de brad a devenit in chip firesc materia prima de constructie a troitelor, a stalpilor monumentali si a altarelor.
Bradul funerar

La moartea unui tanar, se punea sau se planta pe mormant un brad impodobit cu panglici si fructe, de obicei chiar copacul ce-i fusese daruit la nastere. Cand murea un om plecat departe de ai sai, in cosciug era asezat un brad in locul celui disparut.
Bradul si recoltele

Potrivit unei credinte arhaice, bradul sadit intr-o livada facea pamintul mai manos. O tarina ce primea in brazda ei un brad urma sa dea o recolta bogata


Niciun comentariu inca.

RSS feed pentru comentariile acestui articol. TrackBack URI


Scrie un mesaj - comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a posta un mesaj - comentariu.