WEBSITE FOR SALE - DE VANZARE - 0787.659.399 - contact@decraciun.ro
De Craciun- Umblatul cu Duba - De Craciun

Craciunul

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il vedem acum. De altfel, el a devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat nici brazi si nici Mos Craciun dintotdeauna. Si nici macar colinde... Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis... Mai mult...

Umblatul cu Duba

noiembrie 9, 2007 | Category:Traditii de sarbatori | Autor: admin

UMBLATUL CU DUBA se practica de catre feciori si barbati în seara de ajun, în prima zi de Craciun, pâna seara târziu, si a doua zi.
         În timp ce mergeau de la o casã la alta se bateau dubele, ca toti sa stie cã se apropie colindatorii, apoi unul dintre ei intra în casã si întreba dacã-i primesc sau nu. La raspunsul afirmativ anunta ceata care cânta, la usa, colindul:
                  „Slobozi-ne gazdã-n casã
                  cã de aseara stam pe afarã
                  Si urechile înghetara, etc. ”
         dupa care intrau în casã, batând dubele si se asezau în jurul mesei, având la mijloc pe dubagi. Începeau colinde în timp ce stapâna casei punea pe masã cârnat, sângerete, placinte cu mac, cu nucã sau cu brânzã, iar stapânul casei punea bautura si poftea pe colindãtori sã închine si sã bea în sãnãtatea tuturor.
 
         Dacã se întâmpla ca în ceata de colindãtori sã fie si muzicanti, se încingeau si jocuri si se faceau diverse glume, se colinda de ocazie, pentru fete mari, pentru neveste, pentru meseria casei si altele. În fine, unul dintre colindatori se adresa stapânului casei, aratând „iapa” (persoana care ducea desagii cu cârnatii si colacii primiti), care statea dupa usa, zicând:
                   „Nu vedeti iapa noastra ,
                   cum sta ca o proastã?
                   Nici n-a bea nici n-o mânca
                   pâna d-voastra-i veti da,
                   un pahar de vinars,
                   ca sã-l tragã pe grumaz,
                   sã-i mai treaca de necaz, etc.
         La auzul acestor cuvinte „iapa” batea cu picioarele în pamânt si imita nechezatul calului apoi urmau diverse glume, colinde si jocuri, pãnã când gazda cinstea pe dubasi cu bani. Se faceau urari de sanatate si fericire, se spuneau oratii, se bagau colacii si darurile primite în desagi si colindatorii se îndreptau spre altã casã.
         Antrenati de atmosfera lasata de colindatori deseori vecinii mergeau unii pe la altii, colindau, beau, mâncau si se veseleau, pâna când apareau echipele de copii cu steaua, cu craii, cu lumea, ori „turca”.
         Deoarece umblatul cu steaua, cu craii sau cu lumea, este un obicei practicat si în alte localitãti, nu prezintã nici o particularitate deosebitã, mai ales cã programul se desfãsoarã dupã texte ce se aflã în diverse brosuri vechi, cu largã circulatie


Niciun comentariu inca.

RSS feed pentru comentariile acestui articol. TrackBack URI


Scrie un mesaj - comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a posta un mesaj - comentariu.